Digital Rebel

Fost excursie-fulger spre Fagaras. Ma rog, nici nu-s sigur ca se poate numi excursie un drum in care pleci la 4 noaptea, sambata, si te intorci la 9 seara, sambata. Una peste alta, placut si foarte obositor, chiar daca nu am ajuns pe Moldoveanu, conform obiectivelor.

In mod sigur cel mai interesant lucru vazut in tura asta au fost ciupercile. Am prins si niste peisaje frumoase si montane, dar io unul n-am mai vazut niciodata ciuperci atat de multe, colorate, si cica ar fi si comestibile unele dintre ele. Pacat ca nu ma pricep la ciuperci cat sa stiu care se pot manca si care nu, darmite care s-ar putea fuma cu vreun succes.

Oricum, a fost simpatic, si am alergat din nou Lada pe vreo 50 de km foarte desfundati. Interesant, si ma voi stradui sa o duc la service cat de curand posibil. A suferit, saraca, poate ar fi ajutat-o niste ciuperci

In ultimele 2 saptamani am avut o bafta semnificativa de mers pe bicicleta – undeva spre Giurgiu si retur acum 8 zile, iar sambata asta mi s-a nimerit un drum si mai spectaculos: Paraul Rece – Rasnov – Cabana Diham – Gura Diham – Busteni – Sinaia. Estimat, per total vreo 50 km, din care vreo 15 cred ca am impins sau carat bicicleta in spate . Cele mai importante lucruri pe care le-am invatat ar fi:

- Sandale rulz. Pentru ca-s lejere, pentru ca poti sa mergi prin apa si pentru ca nu costa asa multi bani

- Se lucreaza la un drum direct Rasnov-Busteni, care s-ar putea sa fie practicabil cu masina intr-un an-doi. Ar fi ok si ar putea scuti o buna parte din nenorocirea de trafic de la Busteni spre Nord

- poate undeva spre 70% din terenurile cu proprietari, in zona Rasnov, sunt de vanzare. Iar zona e simpatica ea, de fel. As fi fost curios de niste preturi, dar n-am vazut decat multe pancarte cu numere de telefon

Cam atat. Oricum, e foarte placut sa te plimbi. Place. Sper sa fie inceputul unei obisnuinte, ca sa zic asa.

Inscriptie delicioasa, cu aroma de autoironie, culeasa de pe un zid din Craiova. Din pacate, prea din fuga masinii, asa ca n-am reusit sa raman decat cu amintirea, nu si cu o poza. Incerc sa compensez cu acest memento, insa.

La mine sfarsitul de saptamana prelungit a fost foarte, foarte plin. Poate mai multe cadre memorabile decat am prestat in ultimele luni la un loc, si toate datorita unei calatorii de vreo 2 zile prin tara. Frumusica ea, tara, si fraieri ei, meteorologii care prevazusera ploi peste ploi. Au fost zile pline de soare, culori si mancare buna.

La capitolul “fusei aici, facui asta”, incep cu ceva nou pentru mine (de aproape) – 4 poze, si 4 intepaturi de albina – cu asta m-am ales intr-o oprire pe un camp de rapita, pe langa Caracal. Fiecare intepatura meritata, din punctul meu de vedere, chiar daca mana mea stanga e inca umflata. Am vazut ceva ce nu mai vazusem, si am invatat, chiar si superficial, ceva nou – cum e sa te afli la 40 de centimetri de mii si mii de albine d-alea mici, care pot sa te intepe .

Nota 1 – iete cu ocazia asta am invatat cum se face o galerie de poze in Wordpress;

Nota 2 – daca se intreaba cineva cu ochi foarte ascutiti – da, borcanul din ultimul cadru e acum la mine, si planific sa-l mananc

Nota 3 – am vazut multe lucruri noi si ciudate in zilele astea, nu doar albine. Revin

Ca si panorama anterioara, poza atasata este realizata cu un Fuji F20.  Dupa o luna si ceva de convietuire, concluzia la care am ajuns este ca daca nu orbesti de la culorile pe care le scoate, incet-incet incepe sa-ti placa .

In rest, suntem din ce in ce mai… in jungla. In tramvaie, in trafic, in publicitatea in care lucrez eu, si tot asa. Inca nu se vede vreun soare la orizont – doar liane din ce in ce mai dese si mai putin prietenoase.

Daca ceea ce stiu eu din auzite despre scolile de profil este adevarat, la scolile cu si despre foto se “interzice” la temele practice sa vii cu subiecte d-astea banale gen caini, pisici, flori. Se cauta, nu-i asa, tematici profund artistice sau sociale – la noi probabil toti studentii de gen au trecut prin cadrele dramatice cu copii ai strazii, boschetari, cersetori si alte asemenea.

Ei bine, cu ocazia primaverii am pozat flori. A ajutat si ultima zdranganea achizitionata – un aparat care nu se mai face de vreo 3 ani, si pe care l-am gasit uitat si cu pret redus pe niste stocuri – Fuji F20. Dragutz din partea emag.ro, astept o reducere (mult) mai mare de pret si poate ma bag si la FS100.

Am avut azi o discutie usor contradictoriu – mi se sustinea ca pisicile, spre deosebire de caini, nu au “expresie”. Ei bine, Nu sunt de acord, mai ales in ceea ce priveste matza mea personala.

Cadrul atasat e realizat cu un ditai aparatul + blitzul la mai putin de 15 cm. de animal. Cu toate astea, minunata era intr-o faza (dupa cam 15 minute de blitzuri in ochi) in care replica era clara:

“nu te vad; nu stiu ce faci cu chestia aia pe langa mine, dar eu sunt interesata de ceva ce se afla muuult dincolo de tine; nu, nu-mi pasa de zgomotele alea pe care le faci ca sa-mi atragi atentia. Nu vreau”

Asta in opozitie cu interesul mult mai viu pe care l-am surprins la inceputul sedintei:

Asa ca, una peste alta, nu-s de acord. Nu cred ca se merita toate expresiile surprinse de mine aseara. Vestea buna e ca am reusit sa fac poze si cu un blitz de 150 de lei, deci poate nu mai e nevoie sa mi-l cumpar pe ala de 1000 de lei asa curand. Sa ne bucuram, zic

Pe final, expresia pe care pisicile o afiseaza cel mai bine – se cheama somn. Si-mi place atat de tare, incat am atasat-o intr-un format mai mare decat cel obisnuit – poate e careva interesat.

au inceput sa apara florile in dotare. Este ceva mai bine – ieri am prins o lalea pe care nu am apucat sa o “developez” pana astazi.

Sper totusi sa dau si de alte lucruri interesante in perioada urmatoare. Florile-mi plac, monotonia nu.

Este o perioada buna pentru pozat flori. Primavara, din nou, sta sa pice peste noi. De data asta, o primavara ceva mai trista. Pana si florile primite mai in fiecare an de catre colegele mele de la diversii parteneri de afaceri au absentat – cel putin pana acum. Inca mai sper ca situatia sa se remedieze pana pe 8 martie cu niste orhidele, ceva. Mai multe ocazii pentru exersat blitzul de fite din dotare. Care acum e cam cu 30% mai scump decat cand l-am luat

Este cam 11:20, si am ajuns acasa de vreo 20 de minute.  O zi lunga de munca (inceputa pe la 7 jumate), plina de ferestre/usi inchise in nas si cafele cu mult lapte. Vesti in general proaste, somn in general putin, stres in general mult. Cu toate astea, undeva pe la ora 22:20, pedaland spre casa de la ultima sedinta a zilei (exagerat de lunga, parerea mea) am avut un fel de revelatie. Trista dar linistitoare in acelasi timp.

2009 e un an in care n-are rost sa muncesti. Nu in domeniul in care muncesc eu, in orice caz (publicitate, adica). Poate daca esti un fabricant de linguri, sa faci efort sa faci linguri mai repede, mai ieftin si mai bine te poate duce undeva.  In publicitate/media, insa, chestia asta nu cred sa fie productiva. In cele mai multe cazuri peformanta va fi mult mai tare influentata de prietenii (mai mult sau mai putin sprijinite financiar), decizii internationale de care afli mult prea tarziu si pe care nu le poti influenta, sau jocuri facute la o masa aflata cu 2-3 etaje mai sus, in timp ce tu poate te straduiesti sa-ti faci treaba.

Daca pentru multe industrii se aud tirade stupide gen “cei mai buni vor supravietui!” sau “o sa iesim mai puternici din criza!” – ei bine, in publicitate nu cred ca vor supravietui cei mai buni. Nu in sensul normal de competenta profesionala si calitate a serviciilor, nici macar in mod necesar cei capabili sa ofere cele mai ieftine servicii. Vor supravietui cel mai bine cei care inteleg ca 2009 reprezinta o intoarcere la jungla profesionala – probabil, la abandonarea practicilor profesionale si asa tinerele in favoarea unor practici despre care-i auzeai vorbind pe cei care au lansat publicitatea prin anii ‘90. Asta e, vom supravietui. Dar nu cu totii

In rest,  se apropie 1 martie. Am cumparat / pozat flori, undeva, printre 2 vesti proaste.

A! nota! cand m-am asezat la calculator cu scopul de a scrie cele de mai sus, tastatura mea avea firul retezat.  A se cauta Frosa, pisica, animalu’ pentru care mi-am cumparat mouse wireless. La salariu urmeaza tastatura, dar monitor wireless inca n-am vazut…

se vad tot felul de chestii. In ultimele 2 week-end-uri am reusit sa petrec cate 2-3 ore pe diverse coclauri, asa ca  am produs chiar si ceva poze. De exemplu, pe unde m-am plimbat eu am vazut niste caprioare, inca nevanate si nesperiate (prea tare), care au zis sa-mi acorde si mie putina atentie:

Din pacate, dupa cum a sugerat fratele meu, nu pot sa va spun unde se petrece actiunea . Asta pentru ca nu stii cine se da pe net si ce hobbyuri sportive are, iar eu as vrea sa mai vad caprioarele si la anul. Sau, daca am mai mult noroc, la iarna (trebuie schimbate cauciucuri).

Din aceleasi plimbari tomnatece  m-am mai ales cu diverse imagini de toamna, vara si alte d-astea. Fuse frumos, sper sa se repete cat de curand. Dar tot trebuie sa schimb cauciucuri.

Si un trandafir. Asta e mai de Bucuresti, asa, dar nu stiu cum s-a ratacit in zona, mai ales pe frigurile astea. Am constatat acu’ vreo 2 ani, si se confirma acum, ca cei mai frumosi trandafiri sunt astia tomnateci – e doar floarea de ei, si arata mult mai curajosi in peisajul asta gri, urat si nu foarte prietenos, decat pe fondul ierbii de vara.