Digital Rebel

Aflat cateva lucruri despre Viena, care pot fi de interes:

1 – In Viena exista un restaurant pe care scrie, mare, “Florin Salam”. I-adevarat, nu e central, dar sunt sigur ca o sa evolueze ca la noi, si in cativa ani va fi o locatie predilecta pentru petreceri ale parlamentarilor austrieci.

2 – Aurolacii din Viena (si nu-s chiar putini) beau Red Bull. Mult. Presupun ca-l combina cu ceva, altfel nu-mi explic fenomenul; oricum, venind de la noi a fost interesant sa vad vagabonzi amatori de ceea ce Romania percepe ca pe un produs premium.

3 – Cea mai ieftina cazare gasita de mine-n oras – cca. 20 Euro, intr-o locatie centrala. E adevarat, gen cabana, dar daca doresti doar un loc unde sa dormi si sa faci dus, chiar se poate extrem de ieftin.

4 – Salata Caesar’s, la mec. Foarte buna, si nu cred ca am gasit la noi. Cu atat mai buna cu cat poate fi acompaniata de un internet wireless gratuit. Nu foarte ieftina, dar o placuta surpriza la nivel fast-food.

5 – Viena are si cartiere urate, si targuri de vechituri. Spre marginea orasului (care, adevarat, e foarte departe de zona turistica) sunt cartiere care s-ar simti foarte bine pe la noi prin Militari, daca nu mai rau.

Trecut aseara prin Piata Universitatii, sau cum s-o mai chema. Mi s-a parut interesant modul in care sediul central al unuia din cele mai mari partide a ales sa-si aprinda becurile. Nu, nu e Photoshop – pur si ssimplu presupun ca asa-si propune PSD sa se numeasca de acum inainte – in context, absolut de inteles. Tocmai trecem printr-un fel de criza, si e semn al faptului ca sunt adult faptul ca e prima chestie politica pe care o simt cum ma afecteaza direct. Respectiv, cursul leu/euro care a luat-o razna fix cand partidele noastre au hotarat sa implementeze brutal in piata particula “Soc” din denumire.

Ei bine, se pare ca da. In timp ce pedalam de la serviciu catre bunici, radioul din urechi m-a anuntat ca in seara asta (25-06-2009)  are loc un concert inedit – o combinatie de muzica simfonica (Mozart, Beethoven, d-astea) cu cativa chitaristi de rock din piata noastra de profil.

Dat fiind ca nu aveam vreo prioritate, si ca locuiam relativ aproape, ma dusei . Partea buna la concertul asta e ca nu prea poti sa zici “a fost mai tare ca….”, sau mai slab, pentru ca nu ai termen de comparatie. Cand ai ascultat ultima oara Simfonia a 9-a la chitara electrica? Asa ca per total mi-a placut – toata lumea de pe scena parea sa se simta bine, iar sala era cel putin la fel de vesela

N-am recunoscut pe nimeni dintre chitaristi, dovada ca nu ma pricep prea tare la ce se petrece. Pe scena erau niste echipamente marcate “Vita de Vie”, deci presupun ca au contribuit si ei. Chitarele au mai deviat din cand in cand, atata cat ma pricep eu; simfonicii au salvat seara de vreo 3 ori, cand griff-urile nu mai ascultau.

Per total, placut. Un concert la care se pare ca puteai sa-ti iei si copii (chiar si pe aia cu telefon mobil de la 3 ani), unde nu te cauta nimeni de aparate foto la intrare si nici nu te dadea nimeni afara daca faceai niste poze cu bun simt (ceea ce nu toti pozarii din sala faceau). Nu inteleg insa de ce la noi nu poti cumpara un bilet cand ajungi la concert – la casa de bilete era un nene care avea ca sarcina sa-ti spuna ca e inchis, in nici un caz sa-ti ia banii. Din fericire, am intrat gratis – tinuta mea decenta  a inspirat incredere.

La iesire ploua placut, si senzatia a fost ca cele 60-80 de minute s-au scurs foarte repede. Deci a fost bine. Mai incercam, de preferat cu bilet cumparat cat de cat din timp. Pana atunci, maine e o noapte alba cu institute culturale, sau ceva de gen. Vedem.

!! Waring – articol lung si destinat celor interesati de fotografie in general !!

0 – De ce review GX-200?

Mi-au trecut prin mana poate 20 de compacte pana acum (damn, ce de bani!). Nici una nu m-a impresionat in aceeasi masura cu asta, si nici una nu mi s-a parut la fel de nedreptatita de piata si de comunitatea foto in general. Alaturi de camere mult incununate de lauri in perioada asta pe internet (Canon G10 si Panasonic LX3) Ricoh GX-200 se afla intr-o ultranisa de compacte de varf, si mai toata lumea pare sa ignore asta.

.

1 – Caracteristici distinctive – pentru mine, iar nu lista de specificatii completa. Majoritatea vor fi detaliate mai incolo

- controale manuale complete si interfata bazata pe multe controale externe si extrem de usor de adaptat dupa nevoie

- obiectiv cu adevarat wide (24-72 mm echivalent 35mm), si relativ luminos (F 2.5 – 4.4)

- rezolutie suficienta pentru orice aplicatie consumer – 12MP

- format RAW (+ multiple optiuni jpeg)

- abilitati bune pentru macro

.

2 – impresii generale – aspect, constructie, portabilitate

- construit dintr-un aliaj de magneziu, in cea mai mare parte. Zone ok, facute cu simt de responsabilitate, pentru baterie/card si conexiunea USB. Filet trepied metalic (normal, in gama asta)

- contrar asteptarilor mele, camera nu inspira foarte multa soliditate. Asta din cauza materialului utilizat, care este foarte usor. Daca te obisnuiesti cu ideea ca tii in mana un aliaj avansat si nu un plastic, e perfect. Daca nu, cred ca nu e perfect .

- grip foarte, foarte bun – mic dar extrem de bun de tinut in mana, si dat cu un cauciuc care ti se lipeste de mana. Dat fiind ca e si o camera usoara, senzatia e ca se poate utiliza cu 3 degete.

- multe controale externe. 2 butoane customizabile, 3 pozitii utilizator pe rotita principala de moduri. Foarte placut pentru mine ca Ricoh nu te incurca prin 12 pozitii pe aici, ci doar cu cele “serioase” – PASM, plus “scene” si cele 3 pozitii utilizator (si, ma rog, un “auto”, ca totusi…)

- dimensiuni foarte mici – camera este complet portabila, doar cu nitel mai mare decat Fuji F20, daca asta va spune ceva. La cele 200 de modele care sunt in piata, nu are neaparat rost o comparatie, dar una peste alta e semnificativ mai mica decat Canon G10, si e genul de camera pe care poti sa o ai la tine 99% din timp fara vreun deranj

.

3 – “lantul” de productie imagine – obiectiv, senzor, format

- cum ziceam – obiectiv foarte wide (24mm e maximul pentru compacte la ora asta), si as zice ca e foarte, foarte bun. Spre deosebire de Panasonic, aici nu se aplica nici o corectie electronica pentru obiectiv, iar rezultatele pe care le produce sunt muuuuuuult peste obiectivul de kit de la SLR-urile entry level. Nu este la fel de luminos ca obiectivul de pe LX3, dar nu prea ma intereseaza asta. Ma intereseaza mult mai tare ca distanta minima de focus a obiectivului este excelenta la toate focalele (nu doar la 24 mm), si ca GX-200 este cea mai buna camera mica pentru a face macro. Din nisa unde se afla, cel putin

- senzor – Foarte posibil ca senzorul sa fie acelasi din Canon G9 si A650, dupa rezolutie si dimensiuni. Nu am reusit sa aflu prea multe despre senzor, dar cred ca nu prea are ce altceva sa fie, dupa specificatii. Una peste alta, e un senzor performant, de dimensiuni “mari” pentru un senzor “mic” .

- format – Ricoh este unul dintre putinii producatori care produce fisiere RAW dupa formatul DNG, si asta-mi place foarte tare – fiecare camera capabila de RAW pe care am avut-o necesita un soft, un update de soft, una peste alta ceva bataie de cap.  Mai mult decat atat, daca chiar vrei poti trage in RAW in format 4/3,  3/2 sau 1/1 – o chestie care la cele mai multe camera nu se intampla. Ai multe optiuni pentru jpeguri, inclusiv data – chestie care uneori ajuta, mai ales daca tragi RAW + jpeg (normal, data apare doar pe jpegul aferent)

.

4 – meniu / interfata. Greu de povestit. Cea mai buna pe care am pus mana, si incredibil de bine integrata cu butoanele, intr-o camera atat de mica. Uitati-va si voi pe net, daca doriti detalii – eu nu pot decat sa va zic ca daca interfata e importanta, Ricoh bate tot (da, chiar si G10 cu cele 3 roti ale sale)

.

5 – alte chestii interesante – Camera asta stie multe lucruri care-ti pot da de munca, in cazul in care ai timp liber. Insir aici ce mi-a placut cel mai tare, si probabil mai sunt destule:

- Intervalometru – daca vrei sa faci filme gen time-lapse, e una dintre camerele cu un mod foarte bun – setezi intervalul si diversele, si camera trage pana o opresti tu sau ramane fara baterie/card.

- “boloboc” – dap, camera-ti arata pe ecran sau urla printr-un bip cand ai ajuns sa incadrezi perfect orizontal / vertical.  Foarte, foarte util daca vrei ca peisajele sa nu curga la vale – te scuteste de procesare si de crop inutil.

- viewfinder electronic atasabil pe patina de blitz si “mobil” pana la 90 de grade – se pare ca unii-l apreciaza mai tare ca mine – mie ecranul mi se pare pana acum excelent, dar pentru macrouri si incadrari mai ciudate e bun

- modurile utilizator par sa tina minte tot, tot – de la formatul de fisier pana la distanta focala – cam tot ce poti seta la camera este retinut – spre deosebire de alte “my settings” care retin mai putine setari

- “snap focus” – camera face focus automat la vreo 2.5 metri, si ramane acolo. Dat fiind ca ai mult DOF la genul asta de camere, ideea de a avea focus fix rezonabil da bine la evenimente sociale, unde nu mai pierzi timp cu AF-ul

- “step zoom” – camera “blocheaza” zoom-ul la focale echivalente “traditionale” – se opreste doar la 24, 28, 35, 50 si 72 mm. Un instrument bun pentru utilizatorul de SLR obisnuit cu prime-uri, si te “forteaza” la putina disciplina compozitionala

- fotografii alb-negru… placute . Probabil 95% mit, dar e un aparat care te trage la pozat a/n, desi presupun ca nu e atat de deosebit ca rezultate. Avantajul e ca poti trage ISO800 cu ceva mai putine griji – am printat 10X15 cm fara vreo problema. Faptul ca esti oarecum incurajat sa faci asta nu mi se pare deloc rau – incepe sa-mi placa sa fac poze asa, si sa ma concentrez mai tare pe compozitie

.

6 – calitate imagine.

- Rezolutie – Aparatul poate produce, in conditii de lumina rezonabila, rezultate similare cu ce-mi da Canon 450D cu un obiectiv bun pe el, si mult peste ce mi-ar da 450D cu obiectivul de kit. Mai mult decat imi trebuie, si probabil aproape de limita de rezolutie pe care o ofera un obiectiv modern de aceste dimensiuni fizice.

- Zgomot – Dupa parerea mea, la nivelul asta nu vei avea diferente considerabile intre camere. Iso 800 si 1600 sunt inutilizabile (Iso800 e ok alb-negru), si nu le-as vedea utile pe bune vreodata la o camera mica, atat cat permite tehnologia la ora asta. Nu, nici la compactele Fuji (am un F20, iar cantitatea de noise reduction la Iso 800 se vede urat). In multe locuri scrie ca Ricoh are mai mult zgomot decat Panasonic si Canon. Personal cred ca e vorba mai degraba de abordarea reducerii de zgomot decat de zgomot; oricum, nici o camera cu senzor mic nu exceleaza la acest capitol, si daca vii de la un DSLR in mod sigur nu o sa vrei mai mult de Iso 400 cu o compacta. Totusi, de mentionat ca  Ricoh are printre cele mai bune performante dintre compactele din piata.

- Culoare si DR. In primul rand, am fost surprins foarte placut de performanta dinamica a senzorului. Habar n-am de ce, dar sta foarte bine – si aici comparatia cu 450D este usor de facut. Poate si pentru ca Ricoh GX-200 expune mai corect decat un DSLR entry level, dar nu prea conteaza. Culoarea e un element mai putin important atunci cand tragi RAW, pentru ca poti sa o duci dupa aceea cam in ce directie vrei. Culorile in jpeg… imi plac, si pot fi ajustate din aparat dupa gust, pana ajungi la ce ti se pare ok. Setarile default sunt mult mai aproape de un DSLR decat o camera consumer, dar castigi semnificativ tragand RAW.

.

7 – concluzii personale

In perioada asta e un mare hype pentru ceea ce urmeaza sa apara de la Olympus – un “Pen” digital, format micro 4/3, care ar trebui sa mearga mai aproape de idealul “camera mica, calitatea imaginii aproape DSLR”. Abia astept sa apara, si-mi doresc camera asta de cand am aflat prima oara ca s-ar putea sa iasa. Lucrand insa cu GX200 de nu prea multa vreme, incep sa-mi pun serioase semne de intrebare – Nu cred ca de la Olympus vom vedea focale de 24 (echivalent 35mm) pentru acel aparat prea curand sau prea ieftin, sau ca vom avea obiective cu care sa faci close-up decent si care sa mentina dimensiuni si costuri decente. Astept cu nerabdare aparatul, specificatiile si recenziile, dar cred ca o sa-mi vina foarte, foarte greu sa renunt la Ricoh.

Normal, trebuie sa recunosc limitarile aparatului – Iso ok pana la 400, focala cam scurta, si… cam atat pentru mine. deci nu poti face “orice” cu el. Dar poti face foarte multe lucruri, sigur mai multe decat ma duce pe mine capul acum ca experienta si abilitati fotografice.

Am avut azi o discutie usor contradictoriu – mi se sustinea ca pisicile, spre deosebire de caini, nu au “expresie”. Ei bine, Nu sunt de acord, mai ales in ceea ce priveste matza mea personala.

Cadrul atasat e realizat cu un ditai aparatul + blitzul la mai putin de 15 cm. de animal. Cu toate astea, minunata era intr-o faza (dupa cam 15 minute de blitzuri in ochi) in care replica era clara:

“nu te vad; nu stiu ce faci cu chestia aia pe langa mine, dar eu sunt interesata de ceva ce se afla muuult dincolo de tine; nu, nu-mi pasa de zgomotele alea pe care le faci ca sa-mi atragi atentia. Nu vreau”

Asta in opozitie cu interesul mult mai viu pe care l-am surprins la inceputul sedintei:

Asa ca, una peste alta, nu-s de acord. Nu cred ca se merita toate expresiile surprinse de mine aseara. Vestea buna e ca am reusit sa fac poze si cu un blitz de 150 de lei, deci poate nu mai e nevoie sa mi-l cumpar pe ala de 1000 de lei asa curand. Sa ne bucuram, zic

Pe final, expresia pe care pisicile o afiseaza cel mai bine – se cheama somn. Si-mi place atat de tare, incat am atasat-o intr-un format mai mare decat cel obisnuit – poate e careva interesat.

totusi. Nu foarte mult – cred ca am vazut vreo 5 zile de zapada cu totul pana acum. Per total, am reusit fix 2 poze cu care sa ma simt bine,  ambele pe un drum de la o sedinta la alta sedinta.

Asta e – sper ca primavara, vara sau toamna sa fie ceva mai fructuoase din acest punct de vedere. Momentan mai reusesc poze d-alea cu chestii mici prin bucataria de la birou – felii de paine, cereale, alte minunatii – nu sunt foarte fericit cu rezultatele, dar macar iau si eu ceva pauze (rare).  Si-mi perfectionez tehnica

Nu ca n-as vrea, dar ultima perioada a fost foaaaaaaaaaaaaarte neproductiva in ceea ce priveste rezultatele mele fotografice. Adevarat, am multe chestii pe cap – serviciu aglomerat, (vezi “criza” pe gugle), multe drumuri alergate, si tot asa.

Din fericire am facut poze cat de cat reusite in ultimii ani, fara sa le afisez neaparat pe undeva. Si mi s-a explicat ca e site-ul meu, deci nu e o incalcare a regulilor sa afisez poze ceva mai vechi . Am reusit, totusi, sa prestez 1 poza acum 2-3 zile, deci iaca.

La cerere (prima oara), produc inca una bucata poza. Tot Madrid. Nu mai stiu exact ce-am zis despre el, a trecut spre o luna de atunci, dar e ditai orasul. Punct. Industrial, non-istoric (cat am vazut eu din hotel si din drumuri). Din fericire, macar am stat la etajul de mai sus al unui hotel mai inalt, ceea ce mi-a oferit vederi nocturne frumusele. Si, ziua, uneori, multe chiote de pustani sub 12 ani, iesiti la ora de sport. La noi s-au construit sali de sport, la ei sportul se face pe acoperisul foaaarte bine ingradit al scolii. Se cheama economie, cred, si probabil au salvat ceva copaci si cateva sute de mii de coco cu ocazia asta. Daca nu vedeti, terenul de sport e-n coltul stanga jos

Daca exista ceva atragator la Olanda pentru copilul din mine – singurul din firma care vine pe bicla la serviciu – asta ar fi avalansa de biciclete care se rostogoleste in fiecare zi pe strazile capitalei lor. Senzatia e de cca. 3 biciclete la o persoana, pentru ca toata lumea pe strazi e ciclista, si toate strazile-s pline de biciclete legate peste tot. Muzee, canale, fete-n vitrine, Van Gogh, cannabis, marijuana, aiurea! probabil jumate din putinul timp petrecut pe strazi a fost pentru mine o vizita intr-un imens muzeu al bicicletelor – de la cadre ruginite ramase probabil de ani intregi legate de un stalp si uitate de posesori la frumusetile sclipicioase de 1000 de coco pe care se plimba olandezii cu stare. Am vazut toate modelele imaginabile, de la monocicluri de jongleuri la biciclete de croaziera pe care stateau linistite mama pedalanda si 2-3 copii.

Altminteri, un oras extrem de simpatic si de civilizat, si presupun ca doar intentiile mele pesimiste m-au facut sa vad mai ales partea lui proasta. E adevarat ca am petrecut in afara hotelului sub 10 ore, asa ca nu am cele mai avizate pareri. Oricum, cred ca din punct de vedere fotografic e un oras care are multe de oferit – oamenii nu se feresc de pozat pe strazi, iar arhitectura locului e foarte interesanta. As fi preferat niste munti, ceva, dar Olanda n-are